Traiesc. Si pentru ca traiesc am amintiri. Si asa mi-am adus eu aminte ce vise aveam acum nu multa vreme… dar nu despre asta vorbesc.
Ultimul meu articol a fost despre un meci de fotbal. Ajung la concluzia ca pentru a trai, eu am nevoie si de ceva fotbal. In cantitati mici, ce-i drept.
Asadar Romania 0-0 Franta. Un rezultat, care scos din context, e un rezultat bun. Insa nu poti scoate din context o alta calificare ratata. Un station de exceptie, cu un gazon de rasul curcilor. Un public cald, insa cu o mentalitate foarte proasta. Un meci bun, insa cu un final dezamagitor. Perfect romanesc. Pentru ca, nu-i asa, noi suntem romani.
Degeaba au cantat 55 de mii de oameni “Desteapta-te romane” la inceputul meciului, caci noi nu reusim sa facem asta. Nu reusim sa iesim din aceasta stare canceroasa. Atat din fotbal cat si din celelalte domenii. Nu reusim sa ne depasim conditia. Insa, in ultimul timp, nu mai reusim nici macar sa ne ridicam la valoare pe care, canva, o aveam.
“Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarta”!
