Patru

De ce patru? Pai acum imi numaram articolele din 2012. 4, patru, adica ceea ce e inainte de 5 si dupa 3. Putine, foarte putine. Nu mai punem la socoteala ca vreo 2 din acele articole sunt niste clipuri de pe youtube…

Buna. E 2013. E ianuarie. Am trecut peste sfarsitul lumii. Si nu inteleg de ce, mi s-a cam facut dor de blog.

Asa cum ziceam e ianuarie 2013, si acum toata lumea a inceput cu rezolutii de genul de anul asta nu mai fac aia, o sa fac ailalta si nu mai stiu ce. Eu, unul nu mi-am facut anul asta niciun plan. Asta pentru ca, niciodata pana acum nu m-am putut tine de acele promisiuni facute pe 31 decembrie. Asta pentru ca, ce-i drept, de multe ori eram influentat de ceva substante betive cand le faceam.

Daca e careva care ma mai citeste(nu stiu de ce ar face asta) si nu ma stie(asta ar fi chiar culmea) vreau sa va anunt( mai bine as folosi formularea la persona a treia singular, dar am zis sa fiu cat de cat optimist) ca sunt bine, tot la o facultate pe care am inceput sa invat sa o suport(fata de prima data cand va ziceam de ea), la o specializare faina pentru mine. Si chiar am ajuns in anul 3(din 3, asta da realizare). Si sunt atat de trist incat, in cateva randuri(din care mai bine de jumatate sunt paranteze) am reusit sa va povestesc viata mea. Stiu… trist.

De ce m-am intors iar? Pai cum? Cand am de scris pentru lucrearea de licenta, plus vreo 2-3 proiecte plus cateva teste, nu e mai bine sa faci orice altceva decat acele chestii? Nu stiu cum sunteti sau cum ati fost voi, dar eu nu reusesc sa imi gasesc motivatia sa fac lucrurile astea. Singurul care ma mai impinge de la spate e „morcovul” care il simt tot mai mult pe zi ce trece.

Poate, de fapt, stiu motivul pentru care nu reusesc sa o gasesc. Poate e doar starea mea de spirit de la inceputul anului, cand am realizat ca in curand termin o facultate si am realizat… nimic pana acum. Si daca pentru multi asta nu e o problema, pe mine ma macina acest lucru. Faptul ca sunt constient ca sunt un tip mediocru, care pana acum nu are „cu ce se lauda”. Iar cand multi din jurul tau incep sa-si creioneze deja o „viata” si stiu ce vor sa faca in viitor, presiunea parca creste.

Dar, am facut un obicei. In fiecare dimineata, imi iau mutra de idiot, si imi repet in minte ca totul se va rezolva cumva. Si uite asa mai trece o zi…

Publicat în about me, Idioti, Stuff | 1 comentariu

draga d.

Nici nu stiu cum sa incep. Ai aparut in viata mea, pe neasteptate. Ai aparut cand nici nu stiam ce inseamna sentimentul asta, fara de care acum, nu stiu cum as fi putut existat. M-ai marcat, si mi-ai marcat intreaga adolescenta. Ai fost prima. Chiar daca intre timp au aparut si altele. Tu ai ramas prima si singura. Esti prima cui i-am declarat vreodata iubirea, cu toate ca nu credeam ca asa ceva va rezista mult. Si cu toate astea, inca te iubesc. Si as vrea sa stii si tu asta. Niciodata nu te-am uitat. Nu am cum. Ai insemnat si inca insemni mult pentru mine. Cu toate ca nu cred ca tu stii asta. Sau poate nici tu nu mai crezi. Inca esti in sufletul meu. Si vei ramane.

Esti incapatanata. Esti capricioasa. De atatea ori m-ai lasat, m-ai dezamagait, m-ai facut sa ma simt ultimul om. Am suferit enorm de atatea ori. Insa, fiecare gand care ma poarta spre tine, imi insenineaza viata. Insa, cu toate astea, ramai in inimea mea.

Am zis de nenumarate ori GATA! Am vrut sa ma descotorosesc de tine. Insa nu stiu cum naiba faci ca tot timpul ma faci sa imi incalc promisiunile.

M-am certat cu atata lume din cauza ta. M-am certat cu parintii, m-am certat cu prietenii, m-am certat cu toti pentru tine. Si de multe ori nu eu eram acela care avea dreptate. Insa iubirea e oarba si asta stii si tu.

Dar, imi place la nebunie cum reapari tu, asa in viata mea. Recunosc. Nu putine au fost momentele cand mi-ai facut niste suprize foarte faine. Nu putine au fost momentele cand tu erai singura raza de lumina. Cand totul parea ca se duce de rapa tu, faceai ce faceai, si ma scoteai la suprafata. Pe langa altele, tu mi-ai dat puterea sa cred ca uneori merita sa lupti pe ceea ce iubesti. Cand incepeam sa-mi pierd increderea in tine, tu mi-ai aratat ca nu asa se procedeaza.

Iti multumesc ca existi in viata mea.

Sunt sigur ca nu peste multa vreme ma vei dezamagi, ma vei face sa regret ca am scris ceea ce am scris pana acum. Dar cu toate astea… te iubesc.

Vesnic al tau,

C.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , | 4 comentarii
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

ACTA

Bai nene, vine sfarsitul lumii. Semneaza astia ACTA si ne-am dus pe pu partie. Da bai. E naspa acordul asta. E restrictiv. Si da anumite drepturi (abuzive) unor oameni fara prea multe cunostinte in domeniu.

Dar nu e sfarsitul lumii, oameni buni. Ce ar insemna ca toti cei ce descarca o melodie, 2,3 sa fie condamnati, asa cum zice legea la 5 ani de inchisoare. Priviti un pic in ansamblu. Pai in primul rand, pur si simplu ar pica tot. ACTA se refera doar la „pestii” mari din piraterie. Nu o sa se ia nimeni de noi, astia micii, care descarcam si noi un album. Da, probabil o sa dispara unele site-uri de sharing. Insa omul, in ciuda a ceea ce se crede uneori e cea mai inteligenta fiinta de pe pamant. Va gasi el o solutie pentru a fenta si aceasta lege.

Si apropos de legi. Ele exista deja. Si? Care dintre voi a patit vreo ceva pana acum?

Va e frica ca o sa fiti monitorizati? Supriza. E foarte probabil ca deja acest lucru sa se intample. Incercati sa faceti umratoarea chestie. Scrieti undeva( pe un blog, ceva) ceva rau de providerul vostru de net. Sa vedeti un pic cum reactioneaza;).

Cu sau fara ACTA, lumea si internetul o sa existe in continuare. Asa ca nu va mai cacati atat pe voi!

Publicat în Online, Romania, Stuff | Lasă un comentariu

8 februarie 2012

Cum poti sa mergi mai departe? Cum poti sa te urci iar pe cal dupa ce acesta te-a aruncat de atatea ori?

Raspunsul pare a fi simplu: uiti trecutul, iti treiesti prezentul si iti asterni viitorul asa cum il vreo. Ia totul de la viata, si nu mai lasa nimic la voia sortii. Nimeni nu te poate dobori pentru ca TU esti TU. Esti asa cum vrei. Eu m-am saturat sa-mi plang de mila. M-am saturat sa fiu bataia de joc a unora. Am lasat in urma tot ceea ce m-a durut. Nu sunt eu in masura sa pedepsesc sau sa ii judec pe cei care m-au ranit. Insa sunt in stare sa merg mai departe. Sa fiu mai puternic decat par uneori. Sa arat lumii ca pot. Ca nu e usor sa ma dai jos.

Publicat în about me | Lasă un comentariu

Add New Post

Traiesc. Si pentru ca traiesc am amintiri. Si asa mi-am adus eu aminte ce vise aveam acum nu multa vreme… dar nu despre asta vorbesc.

Ultimul meu articol a fost despre un meci de fotbal. Ajung la concluzia ca pentru a trai, eu am nevoie si de ceva fotbal. In cantitati mici, ce-i drept.

Asadar Romania 0-0 Franta. Un rezultat, care scos din context, e un rezultat bun. Insa nu poti scoate din context o alta calificare ratata. Un station de exceptie, cu un gazon de rasul curcilor. Un public cald, insa cu o mentalitate foarte proasta. Un meci bun, insa cu un final dezamagitor. Perfect romanesc. Pentru ca, nu-i asa, noi suntem romani.

Degeaba au cantat 55 de mii de oameni „Desteapta-te romane” la inceputul meciului, caci noi nu reusim sa facem asta. Nu reusim sa iesim din aceasta stare canceroasa. Atat din fotbal cat si din celelalte domenii. Nu reusim sa ne depasim conditia. Insa, in ultimul timp, nu mai reusim nici macar sa ne ridicam la valoare pe care, canva, o aveam.

„Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarta”!

Publicat în about me, Fotbal, Romania, Sport, Stuff | Lasă un comentariu

60

60 e minutul meciului cand eu incep sa scriu asta. Romania are 3-0. Si joaca cu Bosnia. Mutu o data. Si Marica de 2 ori. Imi place ce vad si cum se misca echipa nationala a Romaniei.

Si asa, mi-am luat o palma zdravana. Pentru ca, sincer nu mai credeam. Nu mai credeam ca jucatorii se pot mobiliza asa. Insa stiam ca se mai poate ceva. Am avut si inca mai am incredere in jucatori precum Mutu si Marica sau Rat. Si mai am incredere si in generatia care vine tare din urma. Torje, Bourceanu sau Tatarusanu sunt doar 3 din acestia.

Insa, Razvanel tot nu ma poate face sa-mi schimb parerea despre stilul lui de a selectiona. Antrenor a aratat de multe ori ca poate fi. Dar pentru selectioner iti trebuie alta stofa.

Vreau sa tin iar cu Romania si sa urlu din toate puterile la golurile inscrise de „tricolori”. Vreau sa vad iar Romania pe langa marile puteri ale fotbalului. Si nu in amicale „de lux” sau „deluxe”. vreau… vreau… vreau… Insa sunt costient ca mai este mult pana sa mi se indeplineasca dorintele astea. Pana atunci sper ca se mai poate schimba si salva ceva.

Hai Romania!

Publicat în Fotbal | Etichetat , | Lasă un comentariu